Viata pe un peron

"Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru­găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă­cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă."(Octavian Paler-"Viata pe un peron")

LET THERE BE ROCK

AC/DC este o formaţie de hard rock înfiinţată în Sydney Australia, în 1973 de către fraţii Angus şi Malcolm Young.
Deşi grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock, împreună cu alte formaţii precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "rock 'n' roll". Formaţia a acceptat şi titlul de trupă hard rock, fiind desemnaţi numărul 1.

Născuţi în Scoţia, fraţii George, Malcolm şi Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învaţă să cânte la chitară şi formează una dintre cele mai de succes formaţii din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formaţii rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie şi Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunţ publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans.
Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formaţia este botezată AC/DC după inscripţiile pe o maşină de cusut a sorei celor doi fraţi Young, Margret. Angus fiind încă la şcoală, Margret îi sugerează să poarte uniforma sa şcolară pe scenă, ceea ce intre timp a devenit marca sa.
Primul concert AC/DC este susţinul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young şi Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.
Cum fraţii Young devin nemulţumiţi de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formaţiei, Ronald Belford "Bon" Scott, şoferul formaţiei devine noul solist pentru AC/DC.
Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componenţa se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas şi Phil Rudd la baterie.
Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găseşte timp pentru a compune şi înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia şi Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internaţional cu Atlantic Records. La sfârşitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internaţională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat şi albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia şi versiune internaţională.
În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă şansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm şi Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl loveşte pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuţitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.
Evans intră în conflict cu Angus Young şi este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internaţional şi Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA şi Europa.
Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susţine un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat şi inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, şi unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey şi Savoy Brown. În cateva luni formaţia vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.
Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie şi ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formaţiei de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.
Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leşină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon şi-a pierdut cunoştinţa, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.
Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunţe. Până la urmă fraţii Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe şi fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alţii: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) şi ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiţie ("Whole Lotta Rosie" şi "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) şi după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.
Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deşi lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând şi versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 şi în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. şi pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.
Fraţii Angus şi Malcolm Young au susţinut că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripţia "AC/DC" pe o maşină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraţilor le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii şi a spectacolelor formaţiei.rul 4 în Topul 100 VH1 al celor mai mari artişti de Hard Rock.

Intelectualii Romaniei

MIRCEA CĂRTĂRESCU: "La ce mai sunt buni intelectualii? Vii, nu sunt buni de nimic, ba chiar sunt identificaţi cu inamicii publici cei mai periculoşi".

"Preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, ca şi mediile, se-ntrec s-o onoreze post-mortem pe Monica Lovinescu, de care, pe când trăia, nu le-a păsat nici cu spatele. Fireşte, minunata femeie căreia îi datorăm atât a murit la fel ca prea mulţi mari români: bolnavă şi uitată, într-o ţară care nu era a ei. Este soarta dintotdeauna a intelectualului nostru, exacerbată azi de prăbuşirea fără precedent a prestigiului şi puterii intelectuale la noi şi aiurea. Pierdut în provincia lui prăfuită, în exilul interior din care n-a ieşit niciodată, Bacovia scria cuvinte mai mult decât emblematice: „În ţara asta geniile mor/ În cerc barbar şi fără sentiment,/ Prin asta eşti vestită-n Orient,/ Ţară tristă, plină de umor“. La intrarea în România ar trebui să existe o poartă a infernului deasupra căreia, în loc de „Lasciate ogni speranza“, să fie dăltuite versurile bacoviene.Câtă vreme trăieşte, intelectualul român e privit cu ostilitate sau cu indiferenţă. Cu ostilitate, cei care încearcă să-şi facă datoria de persoane publice, să îşi îndeplinească menirea de conştiinţă şi memorie a comunităţii, de instanţă etică într-o lume ce, evident, decade moral cu o viteză aiuritoare. Puţine persoane au fost mai terfelite vreodată în spaţiul românesc decât o mână de intelectuali de după Revoluţie, împotriva cărora lichelele despre care vorbea Gabriel Liiceanu s-au dezlănţuit cu o ură viscerală. Pe rând, Ana Blandiana şi Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu şi Horia Patapievici, Gabriela Adameşteanu şi Vladimir Tismăneanu, Doina Cornea şi, mai mult decât oricine, Liiceanu însuşi au fost sufocaţi în lăturile naţionale, acuzaţi de toate relele exact de către făptuitorii cotidieni ai acestor rele. Deconcertant este că atacurile împotriva lor au venit din cele mai diverse direcţii, de multe ori ei căzând nu numai victime ale securiştilor şi neocomuniştilor, ci şi ale unor cercuri culturale care-ar fi trebuit să le stea alături. False deosebiri ideologice şi identificarea greşită a adversarilor au stat la baza unor tragice „friendly fires“ care dezbină azi lumea intelectuală românească. Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu erau parte a direcţiei civice şi etice a culturii româneşti şi au suportat şi ei consecinţele. Cu indiferenţă sunt lăsaţi să moară, „în cerc barbar şi fără sentiment“, câţiva mari scriitori, pictori şi muzicieni de azi, care s-au zbătut cu deceniile într-o tristă indigenţă. Sunt lăsaţi să alerge înnebuniţi după nevoile cotidiene sute de potenţiali mari artişti, mari gânditori şi mari oameni de ştiinţă, care se văd nevoiţi să-şi abandoneze proiectele şi iluziile pentru că trebuie să-şi hrănească familia. Toţi suntem de acord în privinţa regresului stupefiant al societăţii noastre, a manelizării ei, a ticăloşirii ei, a dispariţiei modelelor, a colapsului educaţiei, dar în acelaşi timp, în loc să arătăm cu degetul spre porcăria de nedescris din ziarele şi posturile noastre de televiziune (doar azi, da, la începutul Săptămânii Mari, la o aruncare de privire pe ziare, am citit că Iisus s-a născut dintr-un viol, că Iuda a fost un erou şi că a apărut o păpuşă Hitler, cool, nu?), îndreptăm degetul nostru acuzator tot către ei, cei câţiva oameni de la noi care încearcă să se opună valului de barbarie, de pâine şi circ care se revarsă zi de zi peste noi. În vremurile biblice, triburile destinate pieirii, amoriţii şi iebusiţii, spuneau „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“. Deşi ultrasofisticată şi informatizată, societatea de azi nu diferă de ele ca mesaj: „A trăi confortabil în mijlocul haosului“ e unul dintre dictoanele care se-aud cel mai des. Rar mai vezi un intelectual invitat la o emisiune. Nu face audienţă, nu-i aşa? Şi de altfel „nu-ţi faci cultura de la televizor“, chiar oameni foarte inteligenţi susţin asta, de parcă mult hulita cultură ar consta numai din bucoavne vechi şi inutile. În acelaşi timp, chiar cuvintele „intelectual“ şi „elită“ au devenit, din elemente care defineau gradul de civilizaţie al unei societăţi, mai curând nişte injurii. Cum poate fi un om mai cultivat sau mai inteligent, sau mai talentat decât altul într-o democraţie? N-ar trebui şi spiritul să se democratizeze, să se niveleze? Nu este capodopera o insultă aruncată în faţa celor ce nu pot produce capodopere? Şi, oricum, mai avem nevoie de aşa ceva? Poate că nu, răspund eu, poate că e vremea tabloidelor şi-a detectoarelor de minciuni. Dar măcar să nu ne mai plângem de ele. Şi-atunci la ce mai sunt buni intelectualii? Vii, nu sunt buni de nimic, ba chiar sunt identificaţi cu inamicii publici cei mai periculoşi. Morţi, însă, când nu mai pot profeţi şi nici moraliza, devin ideali pentru discursuri oficiale, comemorări, statui şi nume de străzi. Că doar nu le putem numi pe toate Strada Depozitului."(Mircea Cartarescu-Evenimentul zilei,25 aprilie 2008)

Ironizam religia

Nu stiu daca era nevoie sa vina Pastele ca sa constat ca oamenii din Romania si-au pierdut religia,dar cu siguranta acest moment mi-a intarit si mai tare opinia.Este de altfel usor de constatat ca sensibilitatea religioasa a inceput sa saraceasca usor,dar sigur.

Numarul oamenilor din Biserica scade pe zi ce trece,icoanele nu isi mai gasesc locul in scoli,iar rugaciunile sunt spuse doar cu "ocazia" unor calamitati.Mai mult de atat, cei ce adopta un comportamant religios sunt respinsi,considerati aberanti sau excentrici.Dorinta omului religios de a se intoarce periodic in timp pentru a comemora sau reactualiza lucrurile sfinte,pentru a retrai o situatie mitica sau sfanta,ar putea parea mai mult decat umilitoare si nefireasca in societatea moderna,si mai ales in randul tinerilor.Gesturile si comportamentele omului religios nu numai ca sunt analizate ca fiind ineficiente,puerile ,de neinteles dar sunt traduse si ca fiind in neconcordanta cu cerintele lumiii moderne,"tehnologizate".

Se considera ca omul religios resimte o teama de progres,de nou,de inovatie ,de stiinta ,de societatea informationala,si din acest motiv accede la o lume arhaica,traditionala.Incapacitatea de imbratisare a existentei istorice actuale si apelarea la tiparele religiei traditionale,este privita drept o nebunie curata.

Omul modern este prea ocupat pentru a mai avea nevoie de un Dumnezeu,este prea bun pentru a mai avea nevoie de rugaciuni,are supermarketurile pentru a mai fi nevoie a se ruga pentru masa de maine,are psihologi pentru a mai avea nevoie de preoti.Timpul sacru destinat atingerii "Vesniciei",s-a preschimbat intr-un timp alocat muncii asidue,cumparaturilor si petrecerilor.Credinta a incetat de mult sa mai dicteze etape din viata oamenilor iar ritualurile si simbolurile mai sunt cunoscute si intelese doar de o mica parte din oameni.Valorile si legea morala impuse de religie sunt reletive,neactualizate si depasite.

Ceea ce se practica astazi cu precadere este religia de fatada,pentru ca uneori..."asa da bine".

O viata sau un fum?

Daca s-ar face o statistica a cartilor care s-au scris despre viata s-ar ajunge la concluzia ca in general oamenii mai mult isi citesc viata decat si-o traiesc.Fiecare domeniu reuseste sa plaseze viata intr-un fel de catalog,sa o clasifice si sa o eticheteze:pentru matematica viata e o insiruire de cifre,pentru literatura ea nu poate fi decat poezie,pentru religie viata se reduce doar la Dumnezeu si la credinta,pentru biologie viata e de fapt o organizare si o buna conlucrare a functiilor organismului.Eu as asemui viata cu o tigare.Asemeni tigarii care se aprinde intotdeauna de la un foc,si viata ia nastere dintr-o flacara sau o scanteie de pasiune,iubire sau din greseala.Din momentul declansarii brichetei singurul lucru care ne ramane de facut e acela de a gusta fum dupa fum,de a parcurge stadii din viata noastra,evenimente,ani,decenii.Totul se desfasoara simplu pentru ca nu exista decat o singura directie.De fapt asta e marea problema :ca o data un lucru inceput el nu mai are ca singur scop decat sfarsitul.Niciodata nu poti sa te intorci din drum,nu poti sa reinvii ce ai trait o data,nu poti sa retraiesti decat prin amintiri.Astfel fiecare fum tras ne duce mai aproape de ultimul,de ultima parte e vietii,sau utimul act din film.Totul se indreapta catre un punct minus,un punct zero.Oricat de mult te-ar imbata o tigara ea nu se fumeaza decat de la inceput spre sfarsit.Nu te poti opri din fumat,asa cum viata nu poate stagna,fie pentru ca esti dependent de ea,fie pentru ca iti face placere,fie pentru ca nu constientizezi curgerea timpului.Unii oameni pot incerca sa stinga tigarea,pentru a trage de timp,pentru a amana momentul,pentru a cauta un punct de sprijin,se incapataneaza si se arunca intr-un lac de speranta.Daca ai stins-o ea nu mai are gust,totul devine lent si iti pierzi orice reper.O aprinzi din nou apoi,mai tragi un fum,mai faci un pas in viata si crezi ca o poti lua de la capat.Totul se desfasoara apoi parca intr-un cerc din care nu poti sa iesi.Un cerc vicios.Viata in sine e vicioasa.Daca ti-o traiesti ,crezi ca se termina prea repede,daca o amani,uiti sa o traiesti,si totul prinde conturul dezagregarii,totul se complica si nu ma poti iesi la liman,impertinenta vietii care se scurge te dezgusta.Sunt si alti oamani care aleg sa stinga tigarea de tot,sa uite ca traiesc.,e ca si cum ai muri fara sa fi ingropat sau ai cadea intr-o prapastie fara fund.Oamenii slabi aleg asta ca fiind solutia cea mai simpla.
Sunt persoane care fumeaza tigari tari,care isi traiesc viata la maxim,care aleg riscul,sunt perseverenti si gusta din plin viata.Altii aleg tigari mai usoare,merg mereu pe un drum mai lent si aleg o traiectorie mereu dreapta.Ceea ce au insa in comun aceste tigari sunt rezidurile:nicotina,gudronul,monoxidul de carbon.Ca si in viata sunt acele lucruri care iti fac rau,care te scarbesc,te oripileaza,iti provoaca boli sau pierderi,sunt lucrurile care te adancesc in ceata fara sa iti arate drumul de intoarcere.Un alt lucru pe care il au in comun tigarile e placerea provocata,starea de euforie,efectul de calm sau din contra o atatare a entuziasmului.Sunt acele lucruri care in pofida rezidurilor,te ajuta in fiecare dimineata sa o iei de la capat,care te ajuta sa fumezi pana la epuizare,care te fac sa gusti viata si sa exclami ca totusi "viata e frumoasa".Altfel spus pentru a descoperi ceea ce e frumos,trebuie adesea sa treci prin infern.Din pacate la sfarsit e numai scrum.

Ultima intrebare care se pune este daca Dumnezeu este traficant de tigari sau are fabrica proprie.

Prajitura Magura

Reclama prajitura magura:
Scopul:informarea publicului despre prajitura magura,cu blat pufos,si crema delicioasa
Tinta:fetele,femeile,bunicile sau orice fel de mancatoare depresive de dulciuri cu pret redus
Sloganul:o femeie e greu de satisfacut(mai exact:NICIODATA).
Cine are de pierdut:Barbatii-sau lutul moale,alunecos,numai bun de modelat in mainile agere ale femeii.
Recunosc ca in acest moment am un lapsus in ceea ce priveste textul frumos recitat de fetita cu parul ondulat din reclama,insa concluzia este una si usor de retinut:femeile nu sunt si nici nu vor fi vreodata multumite in ceea ce priveste barbatii(ma intreb daca in trecut era la fel..).
Astfel daca barbatul e destept,jurist,cuminte,devreme acasa, un infocat sustinator al drepturilor animalelor si pe deasupra nu ii place nici fotbalul ajunge cu timpul sa te plictiseasca si sa nu mai fie bun decat pentru reuniunile cu familia.Daca insa barbatul este lat in umeri,ras diabolic de sexy,e strengar si mai are si masina,adica intr-un cuvant:este irezistibil,incepi sa crezi ca nu are constiinta si singurul sau scop in viata este seducerea si bineinteles parasirea femeilor.
Se contureaza astfel doua categorii de barbati:cei tandri,atenti,afectivi,dragalasi,gata sa ierte orice bestiei cu ruj,si mai ales sa ierte cu zambetul pe buze,si barbatii frumosi,atragatori,pasionali,dar in acelasi timp cu un aer de copil inocent.Barbatul perfect:nici unul!!
Problema e ca la un moment dat fetele,viitoarele neveste trebuie sa aleaga unul din acesti amarati.Aici apare problema majora:alegerea.Daca baiatul dragalas iti prepara micul-dejun il consideri mototol(deci:nu e bun),daca insa nici macar nu ii trece prin cap sa faca asta e un insensibil needucat(deci:nu e bun!).Daca are tupeul sa duca gunoiul:e prea feminin(deci:nu e bun!),daca insa iti face tie gunoi in casa:e un porc(deci:nu e bun!).Daca te duce de manuta la stomatolog si mai si plange cu tine:e prea sensibil(deci:nu e bun!),daca insa nu stie nici macar ca te doare maseaua:e egoist(deci:nu e bun!).Daca iti gateste prajituri si iti mai serveste si ciocolata calda la pat:e mocofan(deci:nu e bun!),daca insa mananca tot ce ai gatit tu:esti un individ josnic,si pleaca la mama(deci:nu e bun!...da macar scapa de ea!).Daca e invatat,educat in scoli inalte si talentat-perspectiva:un viitor mos artagos cu maniere expirate.Daca sta zi de zi in fata calculatorului,si e cel mai mare fan a jocurilo Zuma si mai scuipa si coji de seminte pe jos-perspectiva:un viitor mos inadaptat,cu burta si neimplinit.
Daca e italian:prea iute,german:prea rece,american:prea arogant,francez:prea stilat,japonez:prea calculat,roman:nici nu mai intra in discutie.
Astfel:barbatul perfect trebuie sa fie si prost si destept,si rau si bun,si educat si cu tupeu,si cu scoala si cu bani......mai simplu spus:cu de toate si cu nimic.
Asadar dragi barbati daca va incadrati in aceste standarde s-ar putea sa aveti o sansa de viitor reusit,daca nu .....schimbati sexul!

Conferinta de inceput

Sa presupunem ca Cel Sfant nu a pornit creatia atat de autocratic si de unul singur cum sta scris in Biblie,ci mai intai a chemat la o conferinta.Nu este nevoie de multa imaginatie sa ne inchipuim cum arhanghelii,impreuna cu serafimii si heruvimii,stau cu totii in jurul unei mese rotunde,undeva in nicaieri.Inaintea lor se afla pahare,sticle cu apa minerala catolica sfintita si castronase cu mana.Bossul pune mana pe clopotelul de pe masa si suna energic:"Noul proiect al interprinderii noastre este sa creem o lume cu tot dichisul:mari si continente,flora si fauna.Si suplimentar o fiinta cu doua picioare si vointa libera,dupa chipul si asemanarea noastra.Detaliile le gasiti in documentatia de pe masa,pe care ati primit-o cu doua saptamani in urma."
-"Toti in afara de mine",intervine Gabriel,si aripile incep sa-i lumineze,in semn de ofensa.
-"Eu nu am primit nimic ,ca de obicei.Dar daca tot discutam:trebuie neaparat da se intample acum?Si o lume intreaga,deodata?Asta e iarasi asa,o idee brambura,un hybris dumnezeiesc,daca ar fi sa ma intrebati.Dar pe mine nu ma intreaba nimeni."
-"Nu inteleg ceva",se anunta la cuvant Uriel.
-"Aici scrie ca de-abia in ziua a patra urmeaza sa fie facute stelele.Dar lumina si intunericul vor fi despartite inca din prima zi.Prin urmare exista lumina inainte sa fie corpuri de iluminare.Mie nu mi se pare logic."
-"Nu puteti sa cautati comentariul relevant din Talmud?"vine replica Sefului-dar vocea Lui puternica este acoperita de taraboiul heruvimilor:"Unde este mastodontul cu tractiune integrala?"Proiectasem un mastodont cu tractiune integrala si motor diesel!Este scandalos felul in care sunt tratate ideile celor mai importanate grupuri de proiectare!De ce nu a fost retinut mastodontul nostru cu tractiune integrala in planul de creatie?Si dinozaurii unde au ramas?Asta-i cenzura!Chuzpe!Scandal!"
-"Acum sa ne linistim insa cu totii",intervine Mihail si se dilata jovial ,dublandu-si dimensiunea ."Avem in fata un plan de lucru ,in principiu totul mai este inca deschis.Prin urmare,putem discuta intre noi ca niste spirite civilizate ce suntem"
-"Imi cer scuze",intervine Gabriel cu voce coborata,morocanoasa,"imi cer scuze ,dar eu nu inteleg despre ce discutam noi aici.Dupa cum spuneam,astazi vad pentru prima oara asa-numitele planuri de lucru.In aceasta interprindere suntem mereu atacati cu proiecte curioase de-ale Sefului.Intre noi fie vorba,m-am saturat pana peste cap.Nu exista oare nimic mai important de facut?Eu,de exemplu,trebuie sa mai pregatesc doua coruri ingeresti pentru interpretarea de aleluia si osanale.Iar Lucifer m-a provocat la o disputa teologica."
-"Destul,domnule coleg".Mihail isi pierde brusc tot aerul jovial si revine la dimensiunile normale."Daca nu realizati ca este cel mai maret plan pe care l-a ticluit vreodata Cel Sfant-fie laudat!-eu nu am cum sa va ajut.Cat despre corurile acelea ingeresti idioate,nu valoreaza in ochii mei nici cat o ceapa degerata!"
Gabriel tocmai vrea sa reactioneze la acesta iesire furtunoasa,cand la cuvant se inscrie un serafim:"Aici scrie ca interprinderea noastra va crea nu unul,ci doi oameni deodata.Un barbat,se spune,si o femeie,ce o mai fi si aceea.Oare avem asigurata o finantare suficienta?Asta inseamna hrana dubla!Si o dubla asigurare Casco pentru riscul aparitiei unor pacate.Iresponsabil!"
-"A fost prea repede",protesteaza Chamuel si fosneste mahnit teancul de foi."La care zi a creatiei am ramas de fapt?La despartirea luminii de intuneric sau am ajuns la locul unde se spune:"Sa misune apele de vietati ,fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant ,pe intinsul tariei cerului"
-"De altfel,am auzit",arunca Uriel in discutie,"ca ar mai exista si o a doua abordare.Un plan B ,sa-l numim asa,pentru cazuri nepravazute,in care se spune ca ar intra pe rol o gradina ,un sarpe si frunze de smochin.Consecinta ar putea fi aparitia unui al doilea raport de creatie,afirma sursele mele...Sa fie vorba de ceva serios aici?"
-"Tipic!"Gabriel bate suparat din amandoua aripile."Cel Sfant -fie laudat!-nu are incredere in noi.In noi,cei mai apropiati colaboratori ai Sai.Are taine fata de noi.In loc sa-si dezvaluie toate intentiile ,asa cum se cuvine,esentialul este iarasi pus deoparte."
Chamuel se vaicareste in surdina:"Lucrurile nu se potrivesc deloc intre ele.Soare,luna si stele...Gradina,sarpe,frunze de smochin...Lucrurile nu se potrivesc deloc intre ele."
"Tocmai asta nu pricepeti",spune Mihail,devenind transparent de atata furie inabusita."Cu limitarile dumneavoastra intelectuale,nici nu veti intelege vreodata.Dialectica divina...adica jocul lingvistic cu vartejuri de opacizare polivalenta ...adica sub aeternitatis specie...adevarul este un sandvis cu branza..."
-"HI-HI",se aude Lucifer,dand pe gat un pahar de apa sfintita ,de parca ar fi fost plin cu vin rosu.
In acest moment,Cel Sfant-fie laudat!-rosteste cuvintele de aur:"M-am saturat.Declar conferinta inchisa.Punct,gata.Sa se faca lumina".Si s-a facut lumina.(Hannes Stein,"Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic".)